răstignită pe-o apă de cântec
scânteiez
în palmele tale fremătătoare
de arin scăpat de tristeți

îți pot suspecta mâinile de divinitate
pe draperia verde
scrii luminii de tăcere
ca atunci când vrei să trezești
infinitul

ofrandă adusă armoniei
de către ea însăși
suntem
doi arini oglinzi preumblânde
prin zâmbetul apei
într-o croazieră de lux
cu visul