Eu nu prea știu de ce contez
Cam cât o boabă de orez
Mă uit în sus spre cerul meu
Și-ar fi păcat să fiu ateu!

Eu am un zeu, un Dumnezeu
Și îi spun zilnic, mai mereu
Că vreau și eu să știu ce fac,
Dacă sunt flutur sau gandac.

Eu încă n-am primit răspuns
Pesemne poșta n-ajuns
Și stau, ma uit, și lung astept
Să îmi intind un crin pe piept.

Așa că spune-mi tu, stimate,
Suntem au ba noi nestemate?
Suntem pământ, și foc, și apă,
Suntem deja pe lumea ailaltă?

Dacă am afla, vai, vai, de noi,
Ne-am strânge în brațe și apoi,
Ne-am pune mâinile în cap -
Tot prostul e cel mai bogat!