La multi ani, Aurora!

De vrei să crape fierea în tine cum că ești
o grozăvie snoabă, cu trăsături de oaie,
să-ți iei, cu dedicații, pamfletul să-l citești
și epigrama-n gușa de curcă și potaie.

Nu te jeli că soacra e aspru sancționată
ori că amanta-i fufă și ți s-a ars chifteaua,
ia-ți porția de miere din gura ei de fată
și-ai grijă la veninul cu ruj mascând cheseaua.

Morala să te strădui să ți-o-nsușești trudind,
Aristofan e mândru de-așa urmașă crudă,
neostoită fire, argintul viu fiind,
te-așteaptă să greșești dar nu-i nicicând o Iudă.

Privește-n ea femeia cântând printre copii,
îi vezi candoarea-n suflet, orgoliul îți pălește,
o judeci aspru dacă nu vrei să-nduri, să știi
de tarele sticloase,cuprins ca de un clește.

De poți privi lumina, culoarea dinspre pol
când Dumnezeu vibrează cu pacea, lunii-n Nord
cu Beethoven plutirea te-nalță ca pe-un stol
și-apoi te-adăpostește noaptea-ntr-un fiord.

Așa e Aurora, femeia ce ne poartă
în lumea ei de basme, de mână cu Eden:
magie fermecată, pe cerul nostru - soartă,
un spirit al naturii urmând pa La Fontaine.