1. înnodări (de)secretizate

orice nod
rămas de mult în gât
exact ca ghimpele
înfipt în talpă
după un răstimp
se deznoadă tainic
de ții dinadins
la cineva

altfel spus
numai nodul
ștrengar al
iubirii celei mari
se-nnoadă
și mai și

tare
strâns precum
firul infinit
al degetelor

ca alb-roșul
inelarelor
mâinii stângi

se încunună
roabele cu robii
stăpânind tot –
marmure de
Carrara



2. e doar de nasul său

orice nas până la urmă
se îndrăgostește
de-un singur trup
căci se aude
că-l tot mângâie
nara sa nesătulă
pentru a-l mirosi
mereu din răsputeri
chiar și-n lumea
cea pură ideală


3. ochi cu sigiliu

ochiul negru-al meu –
inel-sigiliu
princiar de aur
alb glob cu agată
se așază
tot pe stânga ta
ca acvila
pe un blazon


4. ochii pui

alipește-ți-i iubito
de vrei să te mângâie kantian
de cei doi sâni roz-arămii –

negri pui mici de lăstun
lacomi și limbuți


5. cafeaua culeasă după o ploaie cu irizări pe cer verzi

cafeaua-ți verde
din priviri mi-e cuib
îmi intră-n pori
mă răscolește
ca pe-un nor cruțat
lăsat pe cer de ploaie
întors la fel de plin
și totuși sprinten
tot în vântul dinspre
nordicul apus

m-a îmbătat la culme
cafeaua-ți crudă –
must sudic levantin
nu vreo altă-aromă
întâlnită-n cale

cred că-i esența
tinereții veșnice –
verde cu puțin maro
pe mijloc
foarte sexi
iris vegetal

culeg din zori până târziu
în noaptea noastră – dar
înnoit la nuntă –
rozariile învăpăiate
bobii sinceri verzi
născuți toamna-ntr-un târziu
pentru mine prea uscatul
din ochii tăi
șăgalnici mari
săgetători Amori

adun aroma reaprinsă a
miilor de seri orientale
de pe frunte umeri spate
de pe burta foarte mică
dintre coapse

te revăd și-n minte
de mă rog
cu sufletul la gură
cu inima
oleacă încordată

din când în când îți miros îndelung pielea
plăcut surprins degustând tot
dealul cu plantația pe rod

mirosul tău nu-i deloc înțepător
ci aproape ezoteric
prea subtil
bob verde – iris de smarald
din arborele-exotic și herald
al cosmosului înstelat
soarele-l încinge
roua emană raiul de plăceri

orice punct olfactiv se deznoadă-ușor
invizibile efluvii ies din tine
mă-nvălui
ca pledul împletit
viu colorat

îți găsesc centrul în orașul
cel grecesc ori roman
ascuns de veacuri
pe paralela 45 –
sub piele-n piept în vene

tresaltă și mă-îmbată
cu mirosul sufletului
întraripat
ce-ți zboară
lângă-al meu
precum cojile desprinse
din arborele de cafea