Nu știu unde mergi, de unde vii,
sau unde vrei să ajungi.
Ai ajuns, plouată, dar ofilită,
în inima mea.
Știu, e mică.

Și nu vreau peste tine să trec,
să uit, să-ți dau rădăcină,
vreau să te port, ca pe un jurnal,
să-ți scriu cât ești de frumoasă.

Și acum te văd trecând incet
la mile depărtare,
Te simț, m-adormi,
e așez încet.
Ocupi locul gol din hală.

De aici te pot lua oricând
Doar mintea trebuie să mi te ceară.
Din acest loc alb, imaculat,
dar gol, încuiat pe dinafară,
te simț cum încerci, dar nu izbutești
să scapi din el afară.
Cu gheare lungi, hipodermice,
pătezi totul cu smoală.

Degeaba sper să-nveselești
acea hală acum înfundată.
M-ai prins, m-ai supt în cubul tău negru,
mi-ai tras trei linii la beregată.