este prematur să iau o decizie e ca și cum aș privi pe geam intersecția
acolo unde ar putea fi punctul final al lepădării de sine
sau aș putea săpa un tunel prin care să alerg de nebun
căutându-mi orgolii

nu-i nimic mai precar nimic
din care să mă facă să cred dovada nescrisă dar șoptită de sute de ori
printre buzele tale de plastic galbene ca de fluture

ce importanță mai poate avea atunci când timpul se comprimă și mușcă din hoit încontinuu
când ochiul se zbate ca într-un vis fatidic iar
drama deja se scrie în piatră de la un capăt la altul
în timp ce tu strivești ultimul fir de iarbă ce încă se zbate
nefiresc de lucid

de ce dracu' din toate acestea tocmai aici ai dorit să ajungi
de parcă totul ai fi vrut să îl torni în aceeași monedă de plumb
căutând să imprimi palma lipită de ziduri

până când

din carnea mea vei mușca și eu voi zâmbi