Aproape niciodată lumea nu e rotundă
Ceva se-nvârte rău, și-atunci sunt trist
Mă tot gândesc că aș putea să fiu budist,
Spre altă viață să mă poarte moartea-undă.

Mă-ntreb de ce visăm la bani când nu dormim
Și când dormim aproape niciodată nu-i visăm
Asta înseamnă că în somn noi evadăm
Sau cu adevărat nu-i vrem, si nici nu știm.

Mă-ntreb ce ar alege un copac să fie
Dac-ar avea acces la logica budistă
Bancnotă dintr-o bancă, ori foaie de hârtie

Pe care-i scrisă o poezie tristă?
Sau când era sămânță, urmând lumina vie,
El se gândea că moartea nu există?