poezia aceasta s-o citești doar în gând
să-ți legi un lacăt la gură și să taci ca o broască
să taci ca un pom atunci când îl doare spatele

ca atunci când pe partea dreaptă calci doar pe scoici
iar pe cealaltă pe viermi grași

ți se pare că e prea cald ori, că nu ascunzi destulă briză
sub unghii
e mai bine așa

poftește și citește înăuntru, ia un dumicat
și tăvălește-l
prin sarea cuvintelor pentru care doar să le mesteci cu gura închisă
ca un ventriloc
ca o pasăre umplută cu paie

bagă mâna în pungă și scoate cămașa
poți să o coși
cât mai strâns cu ață cât mai x ca nu cumva
să se mai vadă vreodată
trece-le printr-un ac
înnoadă-le la un capăt apoi vezi ce îți iese

taci nu rosti
melcul e din altă poveste
are filozofia lui nu știe să țipe
pe el nu să nu-l pui, nu îi e frică de scorburi

nu e cazul femeie
dezbracă-te încet, te aștept în dormitor să ne scriem cu creta