pe șevaletul alb de soare învelit
se-adapă din lactee două păsări
ce-au pus în cer un cuib la oblojit
pictate de-un năuc de meșter tandru
tresar pe boltă stele noi
ce-și povestesc iubiri de copilandru
și-n luna ce s-a dat de-a dura
ne scriem rugile-nsemnate
adulmecînd amurgul copt ca mura
în ani ne-au îmblînzit pe rînd tăceri
muiate-n plasa negrei nopți
e azi mereu cînd mîinele-i ca ieri