Cobor spre răsărit abia,
Și trupu-nvaț-a merge singur,
Mă-nchin cu spatele la mine,
Îl văd scindat de umbra sa.

Cobor încet pe șesul neted
Și-n umbra mea numai copii,
Mă-npiedic de-un "De unde vii?"
Mă salveaz-un "Unde mergem?".

Ajung spre dincolo de est,
Mă-nfing cu greu în poarta lumii,
Ce cauti dincolo de est?
Mergi înapoi, înfruntă spânii!

Așează-te-ntre-trei coline,
Așteaptă-ți umbra, să te-ncalțe!
O umbră fără de copii,
O umbr-a ploii către tine.