Pe când misteric univers
S-a-mpins să se desfacă,
Pământul s-a născut divers,
Din preasfințită joacă.

Rotundul bulgăre-nroșit
Din focul plămădirii,
În lave-n sânge de granit,
Þipă dumnezeirii.

Întâi, prin rouă s-a scăldat,
Apoi sub ploi și mare,
Răcindu-se cum i-a fost dat,
Din cap până-n picioare.

Cu mic, cu mare, frații săi
Horit-au pe-ocolite
În jurul soarelui văpăi,
Pe-ovale, largi orbite.

Copiii reci și-ncinși și buni
Crescut-au împreună,
Răsplăți primit-a și minuni
Doar Térra, dulcea jună:

Că suflet nu-i mai nepătat –
Mândrețe-ntre planete –
Și mai gingaș și delicat
Decât al mândrei fete.

Născută-a-l zămisli pe-Adam,
Ea însăși raiul este
Sămânța vieții de-om și ram,
Prin vrerile celeste.

Cu doica lună ce-n vegheat
Prin preajmă o răsfață,
Străluce chipu-i minunat,
Plăpând și plin de viață.

Un voal de aer răcoros
Cu-albastru o îmbracă,
Prin ape-i cânte unduios,
Rotirea i-o petreacă,

Din albul orbitor, lumini
Îi stau pe cap coroană,
Eșarfă verde de grădini,
Pe fruntea-i diafană.

Agat e soarelui în zi
Și onix noaptea, lunii,
Că aștrii prind a o-ndrăgi
Și-a se-nchina minunii!

Spre-a se uni în infint
Făr' de regret și teamă,
Din cosmosul nemărginit
Stelarii prinți o cheamă.

Comete iuți, quasarii vii
Îi spun de nemurire,
Și unde-n care galaxii
E viață și iubire...

Din Orion, pulsar poet
Emite-n viers cuvinte;
Roșește-argintul din pomet,
Șoptindu-i jurăminte:

"Miracol viu pe bolți de cer,
Senină Térra-mi dragă,
Suavu-ți chip de giuvaer
Cu dragoste mă leagă

Și greu mi-e, înger luminat,
Și nu știu ce mă ține,
Întregul cosmos să străbat
Și-un strop să sorb din tine!

În piept mi-e apăsat nucleu
Prin masa instabilă
Și-n beznă nu mai am traseu
De dragul tău, copilă!"

Ridică Térra pleoapă-ncet
Sub razele solare,
Cunună-și pune violet,
Furtună-n cingătoare,

Apoi, cu glas netulburat
Galantului îi spune
Că gându-i e de nepătat
Și mințile-și adune:

"Sărman nefericit pulsar,
Visezi la o regină!
Iubirea-mi să îi dau în dar,
Pe-un crai aștept să vină.

Eu nu voi fi a ta nicicând –
Cum timpul ne desparte,
Te vei topi pe drum sperând –
Destine-avem aparte!

Din mândre constelații poți
S-alegi pe orișicare:
În Lira, mai presus de toți
E Vega sclipitoare,

Și Bellatrix sau chiar Rigel
Râvnesc să-ți fie soațe
Și-așteaptă, chiar de multicel,
Cu foc te-a strânge-n brațe.

De lângă tine, de nu vrei
Să îți alegi mireasă,
E plin tot cerul de scântei
Ce-n cale vor să-ți iasă.

Mă lasă dar, cu traiu-mi vis,
Cu ne-mplinita soartă
Și săvârșește ce ți-e scris
De Cel ce-a vrut să-mpartă!"

Pulsaru-n tremur palpitând,
Cu pleoape resemnate,
Se-nchide cu amarnic gând –
În sin-gu-la-ri-ta-te...

Degeaba Térra-l strigă iar,
El se coboară-n hăuri
Prin vidul fără de hotar,
Prin tromba negrei găuri.

E tristă fata și-n regret,
C-o lacrimă pe geană
Și-ntoarce spatele încet,
Spunându-și cu dojană:

"Era frumos, da-ndepărtat
Și cam vorbea în dodii,
Pereche, nu ne-am fi-mpăcat –
Eram din alte zodii!"
.................