Am văzut poeții cum veneau
discutând înspre sat.
Nu înțelegeam de ce nu e niciun nor de praf
în urma lor.
Stiam sigur ca primarul nu asfaltase încă
drumul spre București.

S-au oprit într-o margine de stradă, în liniște,
încercând să își spele picioarele.
Si atunci am înțeles:
din călcâie le curgeau cuvintele care nu merită rostite.

La întoarcere am să-mi umplu si eu buzunarele
cu câteva texte apocrife,
mi-am spus,
așa, doar de amuzament.

Noaptea însă tot satul s-a mutat în drum
venise si primarul si alti carturari
erau toți cu lanterne,
ca și cum culegeau recolte.

Am plecat înainte să se lumineze.
Auzeam doar greierii
și cum sforăie poeții.

Așteptând să vină rata de 5,
în praf n-am mai gasit
decât o înjurătură obsenă și adevarată.

Nu mai tura motorul draga Vasile,
Lasă-i sa mai doarmă
Ei nu știu ce se intâmplă