lacrimi de noapte

Cerul parca s-a impartit in doua,
Luna si stelele vand scobitori de piatra,
Nemultumite de vocea asfintitului rosu-albastriu.
Trupurile parca zboara, apasand cu greu pe creier.
Lumea macina faina neputintei, daruita de zei;
Cantam nemurirea parca a scanteilor pecetluite, parca
de dorul rastignit.
Lacrimi. Suflete pierdute in adormitul zorilor,
Privind inspre apusul caldelor carari.
Lumini de vise, doruri adancite,
Rasar ca negrul incercarilor de duh.
Mai stai putin, o dulce nepasare,
Si fierbi cu noi durerea de arginti.
Asa cum simte piatra incercarii si neputintei fara de sfarsit.