ASCUNSÃ

Mi-am pus pe umeri
O mantie din gâze și nuferi,
Cu frunze pe brațe
Și rouă din lacrimi albastre.

Mi-am pus în gând
Un dor de pământuri,
Păduri și crângul visat de nori.
Ochii i-am ascuns între două cuvinte,
Neînțelese priviri, ascunse jurăminte.

Așa am umblat în lume
Nepăsătoare, că ai să-mi dai de urme.
Dar tu m-ai găsit
Și nici nu știai,
Cât de mult eram, în sufletul tău tăinuit.