poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 497 .



Despre lume
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dariutza4u ]

2011-04-15  |     | 



Mă uit la minunățiile
Create de Dumnezeu
Și mă întreb mereu
Cât ne mai suportă răutățile.

Mă uit la lume cum se plimbă
Mă uit la cer care se-ntuneca
Și mă întreb, de ce oare
Pământul moare?

Din pământ ridic ochii
Și văd dezastru peste tot
E fericire printre copii
Dar adulții se urăsc cu foc.

Nici nu e de mirare
Că pământul nu ne mai suportă
Ne dă doar ploaie și iar ploaie
Și omul își mai pierde o speranță.

Nu pot să nu mă gândesc
La trecutul omenesc
Și să nu mă-ntreb ce-ar fi fost să fie
Dacă Eva avea puțină tărie.

Dacă ea din măr n-ar fi mușcat
Am fi o lume fără ură
Și fiecare ar fi împăcat
Cu a noastră mamă natură.

Dar mă uit și parcă
Nu mai e ca altădată
Când nu erau războaie
Lumea să se jupoaie.

Fiecare dintre noi
Parcă am pornit un război
Cu tot ce ne-nconjoară
Fără ca rău să ne pară.

Nu ne iubim aproapele
Și îi vedem doar defectele
Natura o distrugem
Că-i facem rău, nu înțelegem.

Tăiem copaci, păduri întregi
Animalele-s protejate de legi
Că omul altceva nu știe
Numai rău să fie.

Vrem mai mult și tot mai mult
Fără să muncim prea mult
Așteptăm să cadă tot din cer
Fără ca nimic să facem.

Lumea e plină de invidie
De ură și de lăcomie
Dar nici care nu se-ntreaba
La celălalt,cine-i dă o masă?

Cei care sunt sus
Vor să fie și mai sus
În loc înapoi să se uite
Și pe alții să-i ajute.

Mă uit la cer
Care s-a întunecat de tot
Și lui Dumnezeu îi cer
Să nu-și ia mâna de pe noi.

Creația Lui e cea mai mare
Dar a început să ne omoare
Căci Dumnezeu se uită-n jos
Și-l vede pe om cât e de prost.

Prost că nu știe să prețuiască
Această minunăție cerească
Totul numai pentru el să fie
Grija altuia nu știe.

Mă uit în sus și ceru-i gol
Nu văd nici lună, nici stele
Observ că omul este orb
Și nu vrea să se lumineze.

Dar până când,stau și mă-ntreb
Până când, omule, uiți de Dumnezeu?
Din inimă te-ntreb
Așa vrei să fie mereu?

Ridică ochii la cerul întunecat
Și roagă-te cu putere
Să avem din nou luna și stele
Și un soare luminat.

Uită de ură, uită de invidie
Uită și de lăcomie
Întinde mână către cel de lângă tine
Și spune-i că o să fie mai bine.

Adu-ți aminte, omule
Că din dragoste ai fost făcut
Și înapoi să dai tot dragoste
Fără de temut.

Lasă natura în pace
Nu o mai trata cu răutate
Ocrotește animalele
Și distruge armele.

Dacă acum faci cum îți spun
Pământul te va iubi mai mult
Se vor termina războaiele
Și vor dispărea durerile.

Lumea va fi un loc mai bun
Dumnezeu te va iubi mult
Căci ai învăța ce înseamnă dragoste
Și ți-ai ajuta aproapele.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!