Oameni de hartie alearga prin viata
Desenand pe drumul lor un destin de paiata
Umbre colorate si reci se astern pe ochii lor invinsi,
De lacrimi ce curg in valuri triste si goale
E o masca a vietii!
E un joc de himere!
E o intrebare si un vis obosit!
E… doar un spectacol pe care-l jucam invatand replica din cartile prafuite
Si care raman doar niste clipe pierdute,
Clipe ce au trecut si care au fost amanetate pentru un vis
Pentru acele aplauze de final pe care vrem sa le auzim
Si pentru o cronica ce a lasat o urma pe hartie
O poza intr-o rama de spectacol si un costum colorat
Un om, o himera, o viata…
Atat… cortina cazuta si linstea din final!