Prieteni pe viata!!!

Erau odata intr-un satuc de munte pitulat sub o pelerina de brazi doi prieteni,Raluca si Andrei.Cei doi erau prieteni de cand vazusera pentru prima oara lumea si asa au ramas pana la sfarsitul vietii,chiar daca au luat-o fiecare pe drumul sau.In copilarie erau nedespartiti.Nu trecea o zi fara sa auzi:”Raluca,hai sa ne jucam!” si raspunsul prompt:”Imediat vin Andrei”.Desi la inceput nu era nimic special,se jucau fiindca erau vecini,in timp,cei doi au dezvoltat o prietenie armonioasa.Copilaria si fragezimea gandirii lor i-a unit,curiozitatea,potrivirea firii lor.Daca nu erai din sat,ai fi zis ca cei doi sunt frate si sora,fiindca unde era unul era si celalalt.Astfel copilaria acestor doi prieteni se putea rezuma la doua nume:Raluca si Andrei.Dar,timpul nu iarta pe nimeni si cei doi au crescut.Ei au ramas prieteni,insa viata a trebui sa-i desparta.Raluca a plecat in sudul tarii,in timp ce Andrei in nordul tarii.Nu au mai putut tine legatura unul cu altul.Viata prea agitata si rapida le-a ingropat prietenia pentru o vreme.Nici unul nu avea timp sa il caute sau sa il viziteze pe celalalt si,cu timpul,legatura dinte ei s-a rupt.
“A trecut atata timp de cand nu am mai vazut-o pe Raluca!”gandea Andrei.”Maine e ziua ei de nastere,as vrea sa o vad.Dar nu mai stiu nimic de ea.Ultima oara cand am vorbit a fost in Decembrie 2004.Cand mi-a spus ca s-a logodit cu baiatul ala,Bogdan.Ce dor imi e de ea!”Toate aceste ganduri treceau de-a valma prin capul lui Andrei pe cand acesta se afla la restaurantul “Miccinni”din glorioasa capitala a tarii noastre.
“Cat de mult a trecut de cand nu am mai vorbit cu Andrei!”gandea Raluca.”Asta imi doresc cu adevarat de ziua mea,sa imi revad cel mai bun prieten!Nu am mai vorbit cu el din Decembrie 2004.Atunci mi-a spus ca se angajase la firma aceea de constructii si ca s-ar putea sa plece in Spania.Tare as vrea sa il revad!”Asta gandea Raluca in timp ce se plimba pe stradutele capitalei.Dar ce se aude?Din cauza concentrarii ei pe amintirea lui Andrei si asupra blestematului de magazin pe care nu il mai gaseste,nici nu realizase cat ii era de foame.”Restaurantul Miccinni!Mi-e atat de foame incat chiar nu mai conteaza,intru aici si comand niste pizza.”
Andrei ii observa in tacere pe clientii restaurantului in timp ce bea tacticos din paharul de “Ciuc”ce astepta cuminte sa fie golit.Chiar atunci intra pe usa o doamna inalta cu parul negru abanos si cu o fata tare familiara.Un sentiment de fericire il strabatu pe Andrei la vederea acestei fiinte,dar mintea era incapabila sa isi aduca aminte unde mai vazuse acel chip.Apoi,doamna isi inoarse privirea spre el.A fost de-ajuns sa se uite unul in ochii altuia…..
-Andrei!!!!!
-Raluca!!!
Dupa atatia ani,cei doi prieteni buni se regasisera!Au inceput sa depene amintiri din copilaria lor,apoi sa povesteasca despre viata lor.Asa a aflat Andrei ca Raluca are doi copii frumosi,ca este casatorita cu Bogdan si ca ii place la nebunie sa fie asistenta medicala.Si asa a aflat si Raluca faptul ca Andrei este un arhitect priceput care a calatorit mult prin Europa si care e necasatorit,dar fericit.Si-au promis unul altuia sa nu mai piarda legatura si au facut schimb de numere de telefon si adrese.Pe cand asteptau autobuzele ce aveau sa ii duca in doua parti diferite ale capitalei,Andrei zise:
-Stii ce am inteles despre noi?
-Ca suntem cei mai buni prieteni,avem multe amintiri impreuna si ca aproape ne citim gandurile unul altuia?
-Da si asta!Si am pierdut amandoi autobuzul!!!