Ochii trecuți prin filtru,
Doar dansul rămâne dintr-un rendez-vous
Ratat la un colț de hârtie crescut
Peste fumul oamenilor interziși
În viața altora.
Atâtea așteptări au cadrul blând
Al unei naturi moarte inspirate de un oarecare
Pictor decadent, iubind țărmurile și uitările
Mai mult decât sinele pierdut intr-un cert oedipian.
Vagile reproșuri aduse ploii căzute din vântul
Trotuarelor mirosind a candele acoperite cu celofan,
Au rolul straniu de pass-par-tout între mine si tine.
Avem obieciul de fi defazați, un pas in urma unui cuvânt,
De parcă toate suntele ne devin cioburile pierdute
Dimineța în cafea.
Oribil, nu-i așa, să vezi fiecare ieri mai viu; poate
Când parfumul tău și mirosul de țigări fără filtru
O să-și construiască un zgârie-nor o să ne vedem
Mâinile într-un cubism perfect...rece și tandru.