visele nu au mers deloc bine
s-au îngrămădit peste tot și somnul
era un fel de petrecere desfrânată cu rădăcini
pierdute în cenușă de sodoma și gomora

un cântec de jale mă plimba într-o mare unde sufletele
plutesc la fund și trupurile se afundă la suprafața de parcă
apa s-ar fi întors pe o parte să-i numărăm coastele lipsă

ne-am făcut bărci din buzunarele de la piept care încă
cântau a bătăi de inimă
în pulsul de la încheietura mâinii
am adormit urechile așteptând tăcerea aia lungă
când ne îmbrăcăm toți în negru și privim pământul de parcă
la următorul pas s-ar deschide în formă de umbră pe veci

aseară ne-am sălbăticit unul în brațele celuilalt
doi canibali ne-am savurat puțin câte puțin până
am devenit o scândură putredă și tu un cui de plop încăpățânat
te băteai în mine cu trudă și uitai
să mai strângi dorul în palmă
să mai arzi buzele cu formă de sărut încins
să îmi tivești pieptul cu nepăsare și uite așa desfăcut

m-am vărsat peste vise
ele au îmbătrânit și disperate căutau dimineața
tu ai îmbătrânit și bucuroasă te vărsai în mine