Cumva se întâmplă să știu
Partea de sine ascunsă printre cuvintele
Celuilalt, atât de transformat în repetiții.
Ai fost la o vreme pierdută prin Crimeea
Cu vise și destăinuiri lăsate să-și coacă
Neavutul într-o întoarcere spre propria
Cădere de noapte.
Mi-ai spus cum stăteai în cabana Predeal
Bolnavă de orice fire umană căzută
În umbră peste tine.
Te-a pupat ceușeasca plină de mustață,
În timp ce comuniștii îți curățau
Mirosul de româncă...ce mândră
Erai de vinerea în care soarele ți-a tăiat
Calea pe acea plajă din Crimeea.
Atunci nu aveai urme de dor, doar de boli
Căzute prin intestine de adolescentă.
Ai vorbit atât de mult de trecerea dintre tine
Și visele tale isterice, încât vodka asta își
Lasă un sentiment de apartenență în tot
Cei ai scris, subliniind cuvintele cu rost.
Ce ai cunoscut tu oare, stând prin toate
Haznalele copilăriei erodate de părinți
Sărăciți de vremuri cu bani căzuți doar în sunet ?
Acum te găsesc mai bătrână la masă,
Parcă legată la ochi, parcă pierdută în veșnicul timp;
Parcă ți se cumpără fericirea cu bani împrumutați
De la soartă, dar nu mai contează decât caviarul ăsta
Și mirosul de tutun căzut prin ochii fiecăruia,
Plini de prea multă beție.