azi

nimicuri se duc.
sugându-ne unghiile ne plângem
lacrimile pierdute
privim c-un ochi holbat ,unul strâmb
gustând printre gingii ,resturi inteligente
legând lacrima din tămăduire
mai plânge acum de uitarea.

căutăm certificate de bună purtare
dăm cu parul tot mai tare
mai plânge acum de uitare.

măgari nu avem , e adevărat
s -au transformat în oameni din noi,
mai plânge acum de crezi
criza firului de iarbă
pământul roade pielea osului firav,
timpul nălucă stă asupra aerului greu
mai plânge de vrei să fi gloabă fără rost
trăgând coviltirul ca un prost.