barca cu vâsle de foc

Cu bule fierbinți sfârâind în siaj
Cu prova fierbinte și pupa-n viraj
În liniștea nopții cu cer fără lună
O barcă cu vâsle de foc, se consumă
Departe de toate,de lumea ce sună
Pe marea cu munții din valuri de spumă.

Vîslașul privește-napoi încruntat
Spre țărmuri departe,de unde-a plecat
Să stea la căldura de foc luminat
Cu soare din lemnul din vâsle păstrat
Din vremea când creangă-n copac sa aflat
Sorbind din lumina cu aer curat

În apa cea udă și-n frigul cumplit
Un punct de lumină pe-un negru finit
Cauterizare pentru-n fir de trăit
O viață,un curs hemoragic ,tihnit
Din bruscă pornire de om rătăcit
Smintit fără veste din somn liniștit

Și-n noaptea cea neagră miroase a mort
Și-acoperă marea cu valuri cu tot
Din vâslele-aprinse cu barcă și pește
Cenușa fierbinte mocnește,mocnește
Și mâine-i departe și crește distanța
În cer fără lună,acolo-i speranța