Se preling zvonurile cu jocuri de umbre
Și zgomot de pași prin praguri.
Străzile nu-și găsesc starea în continua trecere
A scuturilor prin urmele scrise cu răni.
Văd parcurile și carambolul de frunze în toamnă,
Numai părul tău și iarba întinsă sub atâția pași
Îmi rămân ca o pată pe mâinile și paharele pierdute
În dorul pălnie de neajunsuri.

Toate crevasele își încep căderea
La nunțile cu morți necesare și priviri pierdute din timp,
Mereu în căutatea acelor ochi mirosind a parc de toamnă
Și glasuri fum peste culoarea lor.
Boala din pomeții ei, mușcați adânc de gura altuia,
Mistuie mirii în ropotul luminilor trecute cu vederea
De toți călătorii apuși jocului de pojghițe.

Un copil,atât mai rămâne, după luptele petru noi,
Doar sunetul străzii, țipete fără urme de gât,
Iar dincolo de tine nu a mai sunat decât urma mașinii
Și timpul ce va veni.
Copilul acela, cu spinii plini de noi, parcă a știut dinainte
Că vom greși drumul rămas.

Pe un hol se întamplă totul
Se preling zvonurile cu jocuri de neregulă
Și zvon de pași prin praguri,
Două umbre au mai rămas
Să-și păstreze doar uitare.