poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2164 .



pierdut mapă neagră cu gânduri negre ale oamenilor indigo
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pigudel ]

2010-12-13  |     | 



când a trebuit să vorbesc despre vicii mi-au bătut la ușă oamenii indigo
semănau cu fosilele și impresia de prea mult entuziasm
era doar reversul medaliei pe care o declarasem nulă și ieșită din uz
în frumusețea zilelor ovale și inatacabile m-am uitat pe cerul senin
și am zărit chipuri de semizei deveniți infractori
după o victorie îndelung râvnită și la care nu poți renunța orice-ar face oamenii indigo
mutați fără efort din locurile în care au viețuit fără să merite
așezându-se fără remușcări mai în față
după un concert de muzicanți anonimi ce interpretau o partitură celebră
orașul dispăruse
între coasta sângerândă a lui adam și a lui don juan
ușor șchiopătând din curtoazie
față de toate femeile neiubite ale căror lacrimi spală tăcerea
și o albesc ca pe o haină de sărbătoare
foarte curată și neîmbrăcată de semizeul înjunghiat la picioarele tale
aud urletul neîntâmplător al vieții care s-a născut pentru mine
un copil sfărâmă roțile tramvaiului de plastilină și le rupe-n bucăți
am cunoscut oameni care până la moarte i-au spionat pe ceilalți
doar ca să-și satisfacă egoul exacerbat al propriei nulități
și în fiecare zi se-mbrăcau în doliul neputinței
singura lor aură era dată de instinctul de supraviețuire al trișorilor
care socoteau că au atins perfecțiunea
mi-a fost milă și de aceea le-am făcut pe plac
fărâma de luciditate și înțelepciune care le mai rămăsese
era tentația unui real corupt și fără sentimente
înspăimântați că nu se vor termina toate la timp
i-am lăsat să muște cu dinții sticloși din sufletul nevindecabil și celest
intrat în moarte clinică și să se sature


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!