După 22 de ani …

Ploua printr-un frunziș de vise
De mult apuse și uitate ,
În triste muzici compromise
Și de mai nimeni ascultate .

Și cum se scursese-un veac
De când toate-aveau amin ,
M-am așezat să găsesc leac
La mai tot acest venin .

Și-am urzit o umbră fină
Dintr-un fir de banal in ,
Ce încercând să se abțină
Tot depăna un vast destin .

Și jocul început demult ,
În care oarecând credeam ,
Am început din nou s-ascult
Fără să știu ce bir plăteam .

A fost prilej pentru durere
În gravele furtuni banale
Ce-ntr-un ocean de vieți mizere
Revin parcă mai actuale .

Părtaș am fost la multe alte
Înfrigurări de vagi detenții
Dar în toate-aceste halte ,
Nici n-am putut avea intenții .

De-a coborî ca-ntr-un pamflet
Din trenul vieții , călător ,
Un vai și-amar fără bilet
Și vieții EI , și EI dator .

Dar fost-am mai mereu furat
Și tot adesea dus cu firea ,
Dar mai nimic nu s-a întâmplat
Când dat-am ochi cu amintirea .