Cât de mare este forța
A căpruiului divin,
Cât de dulce, enigmatic
M-au vrăjit... și-atât de fin...

Ochii, ochii – neuitării!
Cât de dulce ați putut,
Să dați rostul vieții grele,
Unui suflet decăzut.

Fugi departe tu, fecioară
Îngerească,- ochi de-azur...
Îngerul meu e-n culoarea
Ochilor căprui, ce-mi fur,-

Toate visele și doruri,
Gândurile de amor...
Dute, pleaca - albul înger,
Sufletu-mi are odor!

Cuplu-ți ochilor albaștri
E din cer divinizat.
Ești un înger cu menirea
De a fi eternizat...

Sărbatoarea mi-e-n alună,
Fie noapte, fie zi...
Sunt menit în astă lume
Doar capruiul de-a iubi...