As fi vrut ca timpul sa se fi oprit.
Ce- a fost ieri, totul am pierdut..
Pierdut in negura tristetii,
Pierdut in lacrima frumusetii.
Vartej neinfint de expresii,
Neinfinite pulberele tandretii,
Toate dus-au chiar acum,
Spre valea diminetii.
Diminteata de-odinioara,
Dimineata-n prospatata,
De parfumul tau prea tanic,
Plin de darnice regrete.
Trecut-au toate...
Gresit-am mult in fata ta,
Prea mult...
Da, mult prea mult.
Facut-am viata-amarnic dar,
Amarnic vis, amarnica speranta...


Pe pragul rece stau acum...
Plangand durerea provocata.
Suspin adanc si rece..
Reiese si ma-n trece,
In vise si sperante,
In vise si- eleganta.
Tortura resentimentala,
Te-nghite, te masoara,
Te-n durereaza...
Te poarta-n magicul taram,
Al tristetii pagan,
Te duce sub constinta-n carcata,
Te face drept la viata,
Sa renunti oricand, oricum...
Fara sa spui un cuvant.


Traiesti necontenit la maxim,
Gandindu-te ca-i gata,
Spreanta a murit...
Timpul a inghitit...
Tot ce-aveai mai drag...
Pe toate le-a ranit.
Te-a dus la disperare,
A facut ca viata ta sa fie,
Ca o ultima zi!