Într-o zi Creatorul
S-a întâlnit cu Adam, omul
Ce era a Lui Operă, nu mare , dar specială
Pe care l-a întrbat:
Tu ești primul, dintre toți, pe care l-am
creat?
Da Doamne,
Dar, după aceea mi-ai luat,
Puțin dintr-o coastă, într-o zi
Când soarele era spre miazăzi
Și-ai mai creat:
O ființă, ce nu-i bărbat!
Dar,seamănă cu mine
Însă, e mai aproape, ca destin și menire de
Tine.
Cum așa!?
Ea, acestă ființă e, după Tine Doamne, al
doilea creator,
Din care s-au născut pe rând
Din când în când,
Câte o fată câte un fecior
Și așa a apărut mai întâi un popor,apoi alt
popor
Și întrega lume, ce e a noastră a tuturor.
Cred că ai făcut bine Doamne,
Căci greu mi-ar fi fost prin Grădina Raiului
Și-ades încercat de misterul extazului
Mai ales în unele toamne
În care m-aș fi pierdut în visări
melancolice, fără sens
Pe acest Pământ al Tău și-al meu din
nemărginitul Univers
Să stau singur, mângâiat doar de o rază de
stea
Sub Privirea Ta.


9 ian.- 25 martie 2009
Galați