Purtat din petic până la porunci,
Aruncat din văi până-n amurg,
Am luat din tine o daltă.
Prin ea am strâns uimirea
Atunci când picurau vremuri
Cu glas străin de înnoptare.

Din ochiul meu ți-am zidit
Un sânge cu ape dulci,
Purtate în brațe de ursite căi
Lăsate să se piardă-n creșteri.

Din mâna mea am făcut dălții
Un mâner bătut cu urmări
Scrise peste piele, acum,
Pare să semene a jertfă
Pentru cei ce numai cred.

Din tot ce a fost de prisos prin mine
Am luat și am dat praf mobilei să zacă
Prin jonglări de pași și priviri pierdute din fire.

Am pierdut dalta, luată din tine,
Apoi, n-am mai reușit să găsesc
Nici sângele sau mânerul
Sau praful de pe mobilă,
Doar un drum de neîntors...
...Drumul spre Nevedere....