Rigidul efemer ce roade omenirea,
S-a contopit cu ura pierzindu-se iubirea
Lumini nehotarate ce loc i-si fac in noapte,
Se intrevad in zare scufundate in soapte.


Doar vantul mai strabate o urma a tacerii,
Pierzand incet elanul racoros al serii
Prin stele norii trec nestingheriti si repezi,
Urmandu-si drumul lung si devenind feerici

Furtuna sta sa vina,amenintand pamantul,
Iar cerul se-negreste venind in valuri vantul
In zarea aburita de ceata si de fum,
Furtuna risipeste praful de pe drum.


Natura se dezlantuie si frigul se inteteste,
Lasand in urma haos si apa care creste
Pamantul e mustit de apa si de umezeala,
Zacand cu nesimtire ca o panza boreala.


Incet,incet incep sa se destrame
Calmand natura si venind cocorii,
Imaculatul aer domina incarcata atmosfera,
Schimband incet ozonul lasand unul de sera.



COSEREA DORINEL