În vălul-ntunecat al nopții cînd împrejur e numai tihnă,
Cînd alba lună stă de strajă în tăinuitul său abis
Și trandafirii cînd emană parfumuri dulci,amețitoare
Un roi de licări oscilează spre cornul cerului nestins.

Și feeria nopții pare acum un vis plin de mistere
Spre cei trudiți care aduce odihna multașteptată
Ce pretutindeni se coboară dăruind pace și tăcere
În enigmatica natură de șoapte dulci înduioșată.

Și enigmaticele zvonuri zdrobite-n tihna ce se lasă
Par freamăte ce le evocă pădurea verde seculară
Și-nvăpăiat acum e cerul vărsînd intensa-i strălucire
În iarba verde de mătasă, în balta lină solitară.