Proiecție declarativă

Mi-ar plăcea să se îndrăgostească de mine imediat ce-i spun că e urâtă,
că are dinții prea mici și gura prea mare
pentru a nu mă face să-i văd măruntaiele sufletului din care ies
(printre aceiași dinți mici, prin aceeași gură lărgită)
cuvinte ce mi se gravează pe timpane
de mă întreb cum de n-am văzut cât sunt de organice la ieșirea lor,
cuvinte care apoi intră în mine ca descrise de un personaj din ,,Waking Life’’,
văzut la o zi după ce mi-a venit această idee,
cuvinte care umblă prin mine de parcă vor să-mi despartă carnea de oase
și îmi încălzesc pieptul ca sângele ce fluidizează degetele ei groase,
masculine, tăiate aiurea.
Știind că faptul de a fi scris toate acestea
e un sacrilegiu pentru trăire și timpul ei tot l-am făcut.
Încă mai am ceva de scris, deci încă mă mai pot opri.