poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5270 .



Străinul
poezie [ ]
din Respirație artificială (1978)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dorin_Tudoran ]

2010-03-22  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Lui Emil Botta


Trecea pe sub geamul meu
cărând un sac în spinare,
am deschis fereastra să-l văd
și mi s-a părut, sacul, plin cu ninsoare.

N-am apucat să-1 strig,
s-a întors spre mine fără mirare
și mi-a spus: „Domnule, vă-nșelați;
eu mă ocup cu spuma de mare”.

Răspunsul meu a întârziat
și omul și-a aprins, liniștit, o țigare,
a tras primul fum, a tușit ușor,
apoi: „Da, cu spuma de mare”.

Nu știam ce să zic, era ca și cum
așteptându-mă la niște sărbători
cineva întorsese calendarul pe dos
și-n casa mea pătrunseseră alte culori.

Vrând, nevrând, întâlnirea se prelungea,
omul fuma lângă sacul său peticit,
întrebările mele se-nnodau în gât
iar el îmi spunea: „Sunteți, oarecum, răcit?”

„Nu! Nu, domnule; Nu!
vroiam doar să vă întreb, dacă se poate:
Cine sunteți? De ce treceți pe-aici?
Și ce Dumnezeu cărați în spate?”

Omul și-a aruncat chiștocul,
l-a strivit cu tocul pantofului,
a ridicat sacul pe umeri
și mi-a spus: „Fiu al Norocului,

cum ai deschis tu fereastra
tocmai când drumul meu era pe sfârșite?
Cum de nu ți-ai văzut de-ale tale,
de treburile tale obișnuite?”

„Domnule, încep să cred și eu
că n-a fost o simplă întâmplare
și că deschizând fereastra
lucrul acesta nu va rămâne fără urmare.”

„Firește, firește, Fiu al Norocului,
chipul tău e al unui om care nu minte,
dar, ascultă-mă, lasă-mă să-mi văd
de drum înainte,

nu te gândi că n-ai aflat
nimic despre omul ce-a trecut
pe sub fereastra dumitale” -
apoi, a tăcut.

Nici eu n-am mai zis nimic
numai că privind mai atent,
mi-am dat seama că nu mai eram
în cameră, ci pe aleea de ciment,

care duce spre poarta curții mele
și-atunci l-am întrebat pe trecător:
„Este adevărat?”, „Adevărat,
iubite al meu cetitor!”

„Cum «iubite al meu cetitor»?
doar suntem doi oameni care
stau de vorbă pe o alee
față în față, pe câte două picioare!?’

„Fiu al Norocului, de ce nu mă lași
să-mi văd de drum, iar matale
să-ți vezi de treburi, omule,
de grădină, de casă, de hangarale?”

„Dar, bine, dumneata intri
în curtea omului, nechemat,
apoi mai și zici: «lasă-mă!»,
«mă duc», «am plecat»?”

„Fiule, Fiu al Norocului,
dar asta ai înțeles abia
când te-ai trezit în curte.
De la geam credeai, nu-i așa?

că treceam pe sub geamul tău
ducând în spate un sac cu ninsoare;
du-te în casă, închide fereastra -
eu mă ocup cu spuma de mare.”

„Am să plec, nu-i nici o îndoială,
dar nu pricep nimic, și-ncepe
să-mi fie, parcă, rău, să amețesc,
să mi se pară că visez. Pricepe

însă că doresc să-mi spui
numai atât: Cine ești.
Apoi, ne-om vedea fiecare de-ale noastre;
Dumnezeule, cum mă privești!”

„Fiu al Norocului, domnul meu, cetățene!
intră odată în casă, curmă-ți chinul;
nu ai nimic de aflat, liniștește-te:
Eu sunt Străinul.”

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!