și nici nu mai vreau
lîngă tine să stau!
apa ochilor tăi
cu nesaț să o beau
să n-aline sete
numai să mă-mbete!
să umblu pe la geamuri
să frîng cele ramuri
tinerele ramuri
să le fac haramuri!
tinerețe ram
să mi-o fac haram!
degetele-mi rump
tot ce-i fragil și scump!

ce ești nu mă mint
nici că ești absint
cupă de tirint
ori veneră venind
ochii-mi strălucind
capu-mi năucind
degete-nnăsprind…

dar cît să stau pîndind
în geam oglindind
față-ngălbenind
gură-amară strînsă
pe la colțuri plînsă
cu sărut neunsă?...

crezi că mi-e bine
colea lîngă tine
în casă vecină
fără de lumină
și fără de foc
numai într-un loc
serile umblînd
și adulmecînd
pe la cele geamuri
sub tinere ramuri
să frîng rămurele
să-njur toate cele
pînă în prăsele
să înfig cuțitul
meu neascuțitul?!

numai de urîtul
și de ne-mplinitul
mă retrag în schitul
schitul părăsitul
în el zăvorîtul
cel nefericitul!