noapte de noapte
parca aud soapte
de la suflete apte,
de grandioase fapte
din lumi nepatate,
dar in zori ma trezesc
unde a disparut acel ideal?
ceea vad nu cred ca-i real
dar un posibil destin fatal
in mod brutal ma arunca de pe val
si disperat caut sa ajung la mal
dar sunt inghitit de un haos formal
vreau sa scap din acest normal
ce-mi seamana cu un exil abisal
deodata parca teleportat pe un obelisc
la orizont se vad piramidele arse de soare
in spate sfinxul parca ragneste de durere
spunand atat de multe intr-o adanca tacere
de pe vremea faraonilor lipsit de orice placere
parca de-o vesnicie intr-o stare de zacere
in fiecare clipa venind cate-o noua amenintare
cultivand in mod tacit lipsa de incredere
toti fiind ciumati de nevoie de putere
sfarsind cu o crunta lipsa de incredere
aproape total eradicata orice zbatere
coplesit de stihii ma prabusesc