Floare-albastră!
floare-albastră!
în a României glastră,
înrâurești simțirea noastră,
înnobilată de-un poet,
ce-a plecat nemângâet.

Muza i-a înfiripat o idee,
s-aleagă Calea lactee,
să ajungă înstelit,
în albastru infinit,
iar acolo,brav și teafăr,
s-a transformat în luceafăr,
luminând noaptea semeț,
Albastru de Voroneț.
Ne-a redat și-al lunii clar,
albastru lacului de cleștar,
iar ziua,cu cerul senin,
albastru nostru marin.

Îl avem și pe drapel,
ca atâtor multor țări,
culoarea noastră stelară,
de sorginte planetară,
împodobește galaxia,
Albastru de România!