În infinit îmi cristalizez gândul
Să pot să fiu piatră
Să pot fiu...
Nu mă pot lăsa de gândul
Că voi fi o piatră –
O piatră din nesfârșitul pustiu
Din pustiuri marțiale, din pustiuri lunare
Nu mai contează culoarea
Contează doar timpul
Va fi și el cu mine atunci
Сând îmi voi pierde culoarea?
Voi fi o piatră pusă la munci? –
Nu contează
Pentru mine contează –
De-oi putea să deschid gura pietrei
Să vorbesc din ea, să râd, să plâng, să nu tac...
Pentru mine contează –
Să întâlnesc altă piatră
Cristalizată de alt gând, de alt cap
Să-i spun alte cuvinte de iubire nespuse, neretrăite
(Deși piatra nu retrăiește)
Să pot să șitu că exită un pământ ce nu tace
(Deși piatra e neștiutoare)
N-am teamă...
N-am simțuri, picioare –
N-am durere. Trădați-mă
Sunt pur și simplu o piatră din stelara ninsoare
Nu trebuiesc nimănui
Uitați-mă...