Când din stele de aur pline
Cerul ușor se întunecă,
Săgeți Luna-și arncă
Peste o lume-n adormire.

Eu atunce în nemurire
Mă afund ca și o nălucă
Și cu, un dor cumplit de ducă,
Mă trezesc din amorțire.


Când vine ceasul de culcare,
Iară tot omul se cam culcă,
Atunci îmi tot dau de furcă

Și încep să mă înconjoare,
Gândurile ce par nălucă
Între îngeri ce mă sărută.

1999