Mă duc prin păduri primăvăratice,
De aprilie.
Și frunzele sunt verzi, iar altele sunt cu zăpadă.
Mi-e teamă.
Sunt cel mai fricos melc existent, posibil.
Mi-e teamă de tot si de toate.
Am frică de vise, de copii, de melci.
Să nu mă minți! O să te cred.

Și in aprilie am dat de un copil tembel.
Și m-a luat-în care mână?
Cochilia strălucea cu urme de vanilie,proaspete,tristuțe.
Ce-i păsa de mine? De frica mea?
M-a luat pentru vanilia tristă de pe cochilie.
Semăna cu o prăjitură.
Când sunt multe prăjituri, nu sunt bune, nu le cumpără nimeni.
Când sunt puține, înseamnă că sunt vechi.
Și tembelul a început să cânte.
Mă întreba de ce nu ies.
Că e cald afară, că sunt muguri, că iarba îi gâdilă picioarele.
Că trebuie să mă gâdile și pe mine.
Iar eu îi ghiceam: că vapoare cu fulgi o să cearnă, că gheața o să înghețe prăjitura.
Dar el tot se străduia, se străduia.
I-am zis să nu mă mintă.
Și-mi zicea să ies să miros a ghiocei.
Dar eu știam că o să mă joc sub cearșafuri, sub pături de zăpadă.
Și a stat acolo mult, să-mi cânte cântece ,să-mi spună poezii.
Nu știam dacă mă minte.
Dar părea atât de convins, de existent, de simțit.
Gata. Îl credeam. Vroiam să ies, să simt aprilie.
Însă nu m-ai auzeam poezii.
Nu m-ai era tembel, era copil.
Și se oprise.
Ce se întâmplase cu el?
Unde era vocea plină de patos, de primăvară?
Nu-mi m-ai păsa de aprilie, de ghiocei.
Acum chiar îmi era frică. Îmi ajungea până în vârful spiralei de vanilie.
Dacă murise? Dacă noaptea pusese stăpânire pe prostia lui pură?
Și am ieșit.
Mi-am scos, pe rând, un bețigaș de acadea.
Timid.
Era noapte și încercam să mă evapor lângă, să-l găsesc.
Și în timp ce mă evaporam, indivizi giganți și albi invățau să ningă.
Mă mințise. Și plecase că-i era rușine.
Nu știam să plâng. Dar plângeam.
Era atât de frig, de ger.
Tembelul m-a mințit, iar eu, tembel l-am crezut.
Vroiam să mor.
Și nu am m-ai intrat înapoi.
Am stat acolo, în frig până când simțeam că sângele se transformă în solid.
Raza mi-a spus că cel cu poezii,
A venit a doua zi,
Să mă plângă.
Da.
Un melc s-a sinucis.


.... am studiat la clasa ,,Dupa melci'', de Ion Barbu..ca tema am avut sa rescriu intamplarile din poezie,la persoana 1 , din persepctiva melcului..asta e ceea ce a iesit..ENJOY!