Decand puiet copacul s-a nascut
Vantul îl străbate
Și nimic pâna acum nu l-a doborât
Decat omul plin de răutate.

Smul si aruncat demaprte ,
Copacul nu a mai crescut
Iar glasul doinei pe departe
Nu s-a mai auzit de mult.

Parul verde zimtuit
ia picat;
Iar copilaria nu ia mai oferit
Lucruri de neuitat .

Glasul pasarilor vii
S-a stins ;
Și-acum aude numai mii
De zumzate-n abi.

Arucat in focul rosu
Taiat dint-a lui casa
A ramas doar un ciot!
Ce povesteste a sa viata.