Dă, Doamne, credință!
Să pot să suport și ziua ce vine
Cu toate că nu sunt a ei.
Și nici lumii nu fac cinste
Cu sufletul meu adormit
Și visător.


Uit mereu spre ce duc pașii
Și-n urmă-mi calcă liliecii.
De mi-ar știi nisipul mișcător nesiguranța
M-ar transforma-n sticlă.
Auzi, Doamne, rugăciunea mea!
Strigătul mării și tremurătoarea tăcere
Ce-și îngroapă gândul în sufletul meu.


Legământul vieții este un marș tainic
Pe drumul ăsta fac vise din hârtie
Și le pun catarg
Să vină vântul, când n-are ce face,
Să le scrie.
În zborul meu, m-am semnat,
În ceasul alb și vechi al poeziei.

De-aș știi ce urmează nopții,
M-aș avânta în viață
Dar azi, ca altădată, ca nicicând,
Îți rămân în suflet.
Dă, Doamne, credință!