poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7287 .



Comediile lui Pribeagu
poezie [ ]
Prefața editorului și Oda închinată Radiodifuziunii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Pribeagu ]

2009-10-05  |     |  Înscris în bibliotecă de Filip Tănase



"Mic și al dracului" se recomanda umoristul Ion Pribeagu. Așa și-a intitulat cu aproape un secol în urmă primul său volum de versuri sprințare. Acesta a fost și titlul primului volum pe care l-am editat din opera marelui umorist
Acum apar"Comediile lui Ion Pribeagu", oferind cititorilor bucuria de a descoperi noi fațete ale operei acestui uriaș al umorului nostru.
Cel care s-a născut Isac Lazarovici la 27 Octombrie 1887, în Sulița Moldovei, într-o familie de evrei săraci, avea să schimbe multe nume ca să ajungă la semnificativul Ion Pribeagu. Avea umorul în sânge. Spiritul său prolifera gluma cu o asemenea teribilă forță încât de foarte tânăr îl întâlnim fandând, cu spada umorului în ziarele și teatrele prestigioase ale Bucureștiului. Isac și-a anagramat prenumele în Sachi, "Sachi Disperatu'"- a bătut la ușa acelui entuziast al scrisului românesc care a fost N.D.Cocea și o nouă și strălucită pagină a umorului românesc începea a fi scrisă. Începând din anul 1907, în nenumărate ziare și reviste românești și evreiești puteai întâlni cronici și parodii umoristice semnate Sachi Disperatu, Ion Palavra, Ioniță Mititelu, Ivan Turbincă, Ivan Vraiște, Vasile Ispravă, Ion Lazaro, Vasile Găină,Barbu Desnădejde, Brebenel de la Strehaia, Ion Pribeagu, etc,-toate ascunzând adevăratul nume al lui Isac Lazarovici. Îi plăcea când i se spunea"Mic și-al dracului"
Dacă comicul e o probă de sensibilitate, atunci Ion Pribeagu a știut să fie mereu proaspăt, aducând în lumea noastră cotidiană, standardizată, neurastenizată de plictis, banalitate și aburi de benzină, bucuriile zâmbetului.
Definiția umorului se face și prin trubadurii săi. Opera lui Ion Pribeagu, maestrul vesel și sentimental al câtorva generații, definește un anume tip de enetgie sufletească, care posibil, va fi apreciat de istoricii literari de mâine ca umorul" a la Ion Pribeagu".
Generoasă profesie-umoristul! Dumnezeiască dăruire-a cultiva poante, calambururi, rime vesele. Pentru orice vârstă și orice anotimp.
Vine Ion Pribeagu, vine de departe sau de aici, de lângă inima oricui, și învârtește manivela lui cu versuri sprințare la fereastra mea și a dumitale.
Această formidabilă mașină de creat umor care a fost Ion Pribeagu, vreme de 60 de ani ne-a înveselit viața. Și petrecerea continuă. Ne-a lăsat glumele sale, mărturie a nevoii noastre de râs și veselie.
"Comediile lui Ion Pribeagu" selectează noi umoristice scrise de Ion Pribeagu în România și Israel. Cuprinde și câteva "Impertinente", cum le-a spus Pribeagu. Nu le-a publicat în timpul vieții sale, din pudoare, versuri poznașe, fără perdea.
Multe din comediile publicate în antologia de față au fost spuse de Ion Pribeagu la Radio. Se bucura enorm de câte ori era invitat să-și recite umoristicele la microfon.
Aparițiile lui Ion Pribeagu la Radio, erau așteptate și ascultate de toată țara. Oda închinată Radiodifuziunii exprimă ceva din emoția marelui umorist:

Radio
Pereți de stofă, plăci, un jaz plătit cu ora
Trei cabine, hautparleur-ul, plușuri groase,
Domnul Jora,
Speakerul, un pian cu coadă, volți,
turbine în careu,
Microfonul cât o nucă, un pahar umplut,
Și eu.
Și prin risipirea roză vestmântată-n vis de
crepe
Cineva-mi șoptește:- Gata!" Poți începe!
Și încep.

Dans de mlădieri subtile vin trecutul
să-mi evoce,
Șir de fraze adormite se trezesc
la mine-n voce,
Simt emoțiuni fardate cum în puls
mi se strecoară,
Valuri de mătase caldă
gândurile-mi împresoară.
Mă simt unic!

O bucată de cristal fără pereche
Și împletesc o glumă nouă
dintr-o anecdotă veche.
Pun în glas surâs de fată,
sentiment și-nflăcărare
Și îmi vine să-mi strâng mâna
și să-mi zic:- Ce bine-mi pare!
N-am pe nimeni lângă mine,
nici o dragă, nici o rudă
Și silabisesc aparte:
-Unde-i tata să...m-audă?
Și cum nu e-n juru-mi nimeni
să-l cutremur cu dictonul
De atâta bucurie tremur eu și microfonul.

Sigur că în clipa asta când în rime-mi spun
amarul
Mă aude și Maniu, Brătianu și Madgearu
Și precum e cu putință dacă vidul e deschis
Undele-mi transportă verva
și m-aud și la Paris.
Toată Franța și guvernul aliat
mi-ascultă darul
Parcă-i văd cum mă discută
foiletând dicționarul!
Cresc la gândul că un conte,
auzindu-mi fantezia
Spune:
- Ce talente are sora noastră România!
Capăt forme și proporții
și dorinți tentaculare,
Hotărât, în clipa asta, ce mai vorbă!
Sunt om mare!
Versul meu fluid s-avântă pe antene
și pe unde
Unde nu răzbește mintea,
unde gândul nu pătrunde!
Milioane de ființe din tot globul,
Lume multă,
New-York-ul, Berlinul, Roma și
Chitila mă ascultă!
Turbur Iașii și Bombay-ul,
revoluționez Fierbinții,
O prietenă din vremuri, râde
și-și arată dinții,
La Madrid sau Huși mi-e rândul
peste " a 5-a simfonie"
Și-un conferențiar cu tema
"Despre radiofonie"
Mă intercalează-n ciclul "Orei de literatură"
De mă laudă-o fetiță, un confrate mă înjură,
Patru duduițe durde, cu urechile în cască
Își șoptesc că sunt de-o șchioapă și
c-ar vrea să mă cunoască
Și precis că mâine seară între Capșa și Palat
Mulți prieteni o să-mi spună:
-Măi, am râs de ne-am strâmbat!
În sfârșit mi-a mintea plină de-o nespusă
bucurie
Proprietarul de m-aude, capătă apoplexie!
Iar un creditor va spune în pavilionul său,
- De vorbit vorbește bine,
doar la plată e cam rău!
Un entuziasm sfielnic mi-umple ființa de
extaz....
Parc-o mână de femeie mă dezmeardă pe
obraz....!
Simt din depărtări aplauze cari nu mai
contenesc
Și-ncântat de mine însumi mă înclin și mulțumesc.

Dar de-odată din tăcere se desprinde-un om
ciudat,
Care-mi spune:- Foarte bine! Însă postu-i
deranjat!

Radio...
Pereți de ștofă, plăci, un jazz plătit cu ora,
Trei cabine, hautparleur-ul, plușuri groase,
Domnul Jora,
Speaker-ul, un pian cu coadă, volți, turbine în
careu
Microfonul cât o nucă, un pahar băut. Și eu!
Și fiindcă nu e nimeni să-l cutremur cu
dictonul.
De atâta bucurie, tremur eu și microfonul.

Umorul lui Ion Pribeagu ne face viața mai dulce....

Teșu Solomovici

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!