mi-e dor de aerul...
pe care-l lași să danseze vals,
în timp ce te destrami absurd,
la masa unei săptămâni...

mi-e verde tot sufletul...
când îmi aduc aminte de tine,
și plec, în rotiri, pe urmele păsării,
ce cântă veselul trist al vieții...

mi-e dor de venirea ta,
de liniștea cu care mă dori, uneori,
ca și cum așteptarea mea
ar avea loc doar la tine în sân!

mi-e greu printre zile și nopți,
când mă cos din singurătate,
pe drumuri cu chip de poem.
și mor la masa rostirilor tale!

2 septembrie 2009, 04:35