Aud dimineața cum ploaia se scurge
Pe geamul fierbinte ca sufletul meu .
Și iarna și vara același ecou
Și parca miroase a lemn și a sânge .

Aud dimineța cum vântul răsună
Prin gaura cheii , prin geamul crăpat
Și stau și mă-ntreb cât mai am de săpat
Tunelul de gheața cu raze de lună .

Aud dimineața mocirla cum crește ,
Miroase a umed , mi-e sila de ea .
Mă-ntreb câteodată , așa-i viața mea ,
Sau e doar destinul ce mă urmarește ?

E iar dimineață și ploaia se scurge
Și vântul răsună prin geamul crăpat .
Așa mi-e destinul , mai am de săpat
Tunelul de gheța cu miros de sânge .