timpul în fugă de iepure șchiop
alungă neîncrederea
pe-aripa frânt-a ierburilor vii
căldura-și caută ocolu'
în colț de bancă ruginită
cu miros de lemn proaspăt
asemeni cărții din prăvălie
vrăbiile se prind în hora
firimiturilor purtate de vânt
verdeața se-agață de afișele ce vestesc
înmormântarea iernii
crengile trosnesc sub presiunea lianelor
niște șerpi domestici
furnicile-și dezmorțesc paralizia
întreaga zi sunt într-un cros
vecinul și-a luat câinele în plimbare
aroma mugurilor proaspeți
îl fac să scurme-un adăpost
lângă tulpina unui pom
bezmetic trupul se-avântă
prin luminiș fără niciun reper
la fiecare pas oasele
ciupesc corzile naturii
în acorduri mute
leneș vântul adună
în tolbă praful ce mângâie aerul
îl suflă în ceafa ținutului
bucurându-se de aplauzele din
concertul sunetelor afolate
pe valsul cărora gândul
ciclop cu ochiu-nlăcrimat
pătează cugetul
iar
soarele s-a deșteptat