Viața e o piesă de teatru
Împărțită-n patru acte.
Cei ce-o văd din amfiteatru
Sunt mai aproape de fapte.

Începem cu începutul:
Acela cel mult-temutul.
Tu te naști, și deschizi ochii,
Dar tu încă nu vezi plopii..

Actul doi: copilăria:
Inocența, jucăria;
Ore petrecute-n somn,
Eu visez dar tot nu dorm..

Actul trei: adolescența.
Dispare rapid inocența.
Visele devin mai clare,
Dar totodată mai rare..

Vrei să vezi ce este viața,
Vrei să vezi dacă-i de gheață,
Vrei ca printr-o simplă jertfă
Sa devii martira șefă!

Într-o lume imbecilă
Când oamenii traiesc în silă,
Tu cauți încă-n gunoi
Existența-unui strigoi..

De-l găsesti sau nu,
Mai rămâne de vazut.
Însă melancolia
Îți-ndulcește agonia.

Scene scurte, lungi, intense
Toate simple, toate dense;
Personaje-intrigatoare,
Prieteniile-nselătoare..

De pe cel mai înalt piedestal
Cade-n gol simbolul unui cal,
Sufletul cel călător, al unui visator,
Visul meu de viață,-ncantator..

Actul patru-a mai rămas.
Visele,iubirile vouă vi le las.
Sa traiți și voi cu-adevarat măcar un ceas
Din puținul timp ce-a mai rămas.

Eu mă-ndrept spre o grădină
Scăldată veșnic-n lumină.
Eu mă-ndrept spre al meu nor,
Eu de fapt, acuma mor...