Surplus de viață și nesaț
în inimă ce de mult nu mai bate,
hrănită doar cu trăire interioară.
Acum, ca un zeu prăfuit într-un templu
nu are paznici să ii aducă alinare.
Ca o halucinație, în spectre de lumină
se pierde în ultima rază.
Iar ritmul, atotputernic,
cu un avânt efemer
împresoara inima cu o ultimă bătaie.