O muzica aceeași și alta mereu.
Doar noaptea mai cântă, în van,
iar cerul negru, de obsidian
uită de stele în tumultul greu.

Apune soarele sub semnul iubirii,
în timp ce viața își vede de drum.
Norii sunt negri și tot acest fum
se pierde, sub semnul nemuririi.