Lupta Diavolului cu Îngerul
După trilogia „Coroana Izabelei“, Marius Tupan ne propune o a doua, numită semnificativ „Batalioane invizibile“. De ce semnificativ? Pentru că, în esenåă, trilogia, care cuprinde romanele „Craterul“, „Rhizoma“ æi „Asteroidul“, este una cu un caracter religios.
Despre romancierul, dramaturgul Marius Tupan se spun multe lucruri pe la colåurile literare ale societăåii noastre de azi. Unii nu cred în opera sa, întinsă pe trei decenii, alåii, dimpotrivă, sunt entuziasmaåi. În categoria celor entuziasmaåi, Marius Tupan este fie un Orwell al nostru, fie un Umberto Eco sau Herman Hesse. Cum îmi place să privesc analitic æi lucid, pot spune că Marius Tupan seamănă cu el însuæi. Adică este un creator, care, în ciuda clanurilor literare, create mai ales în tranziåia noastră cenuæie, ignoră „zgomotul æi furia“ literaåilor æi îæi construieæte o operă, pe care cu greu o poåi cuprinde. La trilogia Batalioane invizibile – după spusele sale – a lucrat 20 de ani. Un timp al reflecåiei asupra condiåiei romanului postmodern æi al maturităåii creatoare. În fapt, trilogia este construită pe două importante personaje – Grigore Plagamat æi Miru Rozeta –, care înseamnă lupta dintre Diavol æi Înger. În jurul acestor personaje se åese cu migală parabola, alegoria, realismul magic æi situarea scriitorului faåă de cititorul său. O complexitate de situaåii, care mai de care mai stranii, ce ne dezvăluie o ficåiune greu de stăpânit. Însă cum orice ficåiune se leagă de realitate, Marius Tupan depune mărturie în trilogia sa asupra a ceea ce am trăit, asupra a ceea ce trăim æi ce se va întâmpla într-un viitor nu prea îndepărtat. Primul volum, „Craterul“ este gândit, asemenea Purgatoriului lui Dante, în nouă trepte æi plasat într-o localitate, care, se pare, a existat cu adevărat, undeva pe lângă Turnu Severin, locul de naætere al autorului. Æipote este în realitate România totalitarist comunistă, unde oamenii trăiau egali cu ei înæiæi, iar conducătorii lor nu se gândeau la mulåimea, al cărei reprezentant erau, ci la ei înæiæi. În această localitate ruptă de orice legătură cu restul lumii, consangvinismul dă naætere la monætri, iar Grigore Plagamat se gândeæte cum să ia puterea de la Răzvan Patriciu, guvernatorul aæezării. Se poate spune că acest prim volum ne aduce aminte de Vechiul Testament, unde sexualitatea, trădările æi colportările se regăsesc din plin. Dar tot în Æipote, retras trăia Miru Rozeta, sfântul care mai târziu va salva planeta de la catastrofă cosmică. Maniera în care este structurat acest prim volum este æi ea una ciudată. Cele trei capitole – „Auzenii“, „Mirosenii“ æi „Vedenii“ – sunt, practic, simåurile prin care atât oamenii, cât æi conducătorii lor pregătesc „lovitura de stat“ împotriva lui Răzvan Patriciu. Gardienii, care pot fi uæor identificaåi în puterea cea mai importantă a globului la ora actuală, se infiltrează în această stranie localitate prin Graåia Morrinson, biolog, cameraman, care străbate åinutul încercând să afle cât mai multe informaåii. Dar dincolo de acest prim strat, se ascunde o luptă surdă între Diavol (Grigore Plagamat) æi Înger (Miru Rozeta). Altfel spus, suntemm pregătiåi pentru cel de al doilea volum, Rhizoma. Acum, acåiunea este mutată în Marconia, recognoscibilă în România traziåiei, unde Diavolul îæi crează un complex, în care sunt pregătite femei pentru a deveni spioni internaåionali. Complexul Diavolului este format din æapte tunele, care fiecare în parte poartă numele celor æapte porunci divine. Este momentul când Salma Simona Malinovski, descendentă a unei familii aristocratice din Polonia, intră în scenă. Ea este pregătită de Diavol pentru a cutreiera lumea, mai ales partea Orientului, pentru a îi aduce informaåii celui care i-a fost „părinte“ în ale spionajului. Greæala fatală a ei: s-a îndrăgostit de Sayub Salla, personaj dubios, care are legături apropiate cu o redutabilă organizaåie teroristă. Grigore Plagamat –Diavolul – nu stă cu mâinile în sân în Marconia. El participă la Tricontinentală, unde îæi dă seama că åara pe care o conduce este åinută la marginea deciziilor importante. Urmează un æir lung al ororilor economice, sexuale, intrigilor politice æ.a.m.d. Trebuie să spun că naratorul este un fin observator al acestor medii mai puåin ortodoxe. Dacă Diavolul face æi desface intrigi politice æi erotice, Îngerul este un marginal æi descoperă particulele divine. Ce sunt aceste particule divine? Cele care armonizează finåa, dar æi universul. În tot acest joc al planurilor, un rol important îl are æi Gilda Tudor. Chiar dacă ea, împreună cu avocatul Paul Cervina æi sub atenta supravegere a Diavolului, construieæte un Apost pentru animale, loc distrus de acoliåii lui Plagamat, reuæeæte în toată åesătura lipsită de orice valoare morală să-æi apere identitatea. Nu trebuie să-l uităm nici pe Dan Dembinschi, faimos psiholog æi hipnotizator, dar agent al gardienilor. Ultimul roman, Craterul este în dinamica trilogiei revelator pentru latura religioasă a trilogiei. Acåiunea se petrece acum în Caldeira, un åinut tot atât de restricåionar cum era æi Æipote, în care teama cea mai mare este asteroidul, ce va lovi planeta, spulberând-o. Diavolul are domiciliul foråat în Tanzania, iar Îngerul libertatea de a găsi soluåia salvatoare. După îndelungi meditaåii, el ajunge la concluzia că numai erupåia unui vulcan æi dirijarea asteroidului spre el poate salva planeta. Ceea ce se æi întâmplă. În momentul salvării, Îngerul æi Diavolul se îmbrăåiæează pentru a merge mai departe. Spre ce? Ce va urma după Potop, Turnul Babel, Ploaia de Foc numai Dumnezeu va æti.
Dincolo de desfăæurarea pe o plajă mare a evenimentelor, autorul introduce o altă cheie de înåelegere a textului. Æi aæ spune că este una pur textuală. Toată trilogia este construită pe unităåi textuale deschise, care se îmbină æi care formează, în final, un tot unitar. Dar autorul ne propune æi o meditaåie asupra textului în relaåie cu divinitatea. El, textul, este cel care ne-a depărtat de Dumnezeu. „De Domnul ne-am îndepărtat tocmai fiindcă ne-a oferit Cuvântul. Textul adică. Cu ajutorul Lui citim povestea lumii. Interpretând-o, tălmăcim existenåa. Iar, în acest caz, întregim trinitatea“ – ne spune naratorul, prin vocea lui Dan Dembinschi. Nu este exclusă nici relaåia dintre Cuvânt æi trup.“Trupul este dependent de limbaj, iar limbajul plăsmuieæte imaginile“ – ne spune naratorul. Structuraliætii ne-au demonstat din plin această interdependenåă. Dar noutatea pe care Marius Tupan o aduce constă în faptul că într-o societate concentraåionară æi post totalitară această interdependenåă se manifestă acut. Poziåia scriitorului faåă de cititor este o altă teză introdusă în trilogie. Practic, Marius Tupan merge pe mai multe planuri. Unul este cel al intertextualităåii, al doilea este condiåia scriitorului faåă de cititor æi al cititorului faåă de textul propus, iar al treilea ar fi că toată realitatea zgomotoasă, grotescă æi caricaturală se rezumă la materia textuală. Pot spune că trilogia lui Marius Tupan poate fi citită sub mai multe chei, important este să le descoperi. Cred că această trilogie deschide în romanul nostru postdecembrist un drum, nearat până acum nici de tinerii postmoderniæti. Creuzetul, în care autorul amestecă tot ceea ce s-a încercat în arta narativă, este potirul din care umanitatea ar trebui să se împărtăæească æi să ceară iertare lui Dumnezeu pentru ororile comise atât în ultima jumătate a secolului trecut, cât æi la acest început de mileniu. Acesta cred că este mesajul acestei trilogii, care îl aduce pe autor în prima linie a artei romanului contemporan. Un drum greu de parcurs, dar care, la final, îåi aduce izbăvirea æi încrederea că fiinåa nu este pierdută. Îi pot da dreptate lui Gabriel Rusu, semnatarul postfaåei, că această trilogie „are darul de a convinge că-i capabilă să limpezească istoria prin istorisire“. Numai că această „limpezire“ nu se poate face fără voinåa Divină, pe care, iată, autorul a fost chemat să o îndeplinească. Poate că ar fi bine ca această trilogie să fie tradusă, tocmai pentru a demonstra capacitatea autorilor noætri de a oferi o æansă a salvării prin Cuvânt.
Mariana Criæ