Tati cumpără salam, vânzătoarea îl cântărește, îi înmânează bonul.
Înainte de a se îndrepta spre casă, tatăl își previne fetița :
-Alla, să nu iei pachetul de pe masă până nu-l plătim la casă.
Nu ajunge bine la casă că Alla îl prinsese deja din urmă, târând după ea pachetul de carne, icnind și tânguindu-se:
-Taaatiii, deschide plasa să îl pun, că e greeu.
-Alla, nu ți-am spus că nu avem voie să luăm salamul până nu-l plătim?
-Nu, i-o retează fetița. Copiii au voie, numai cei mari nu au voie, vocea ei răspicată și fulgerul justițiar din priviri nu accepta comentarii.
Vănzătoarea pufnește în râs, aprobator.

După câteva zile, la următoarea escală, Alla intră în magazine cu aerul ei imperial.
Cum o zărește pe mica prințesă, pe casieră o apucă râsul:
-Copiii au voie,
numai adulții nu,
așa-i Alla?